Mi-e ochiul
ca o lunecare de lumină
şi mă loveşte în obraz
aroma de pădure
cad peste flori
şi mă lovesc de stele
adorm cu cerul anotimpului
spre ele.
Pleoapa de flori
încoronată
opreşte clipa
şi mă ascund în umbra ei
îmi ocroteşte visul
cetatea înserării
eu îţi surâd cu rouă
fereastră spre castel...