Cu o stea stinsă în brațe


Văd clar
urme de ploaie pe fereastra
nu tocmai transparentă
ca și cum o vietate fragilă
s-ar fi târât ușor
pe o suprafață moale
de cenușă, poate.

Lumina de seară
se cuibărește și ea
pe această urmă de strop
sclipind din loc în loc.
Miracol: se naște o stea !

În mersul trenului ,
departe, pe linia de sus
un orizont presupus,
înecat în fum și ceață
bătrân, se culcă timpul
cu o stea stinsă
în brațe.

8 decembrie 2014, orele 20, Timișoara