Mergeam în vis prin văi
căptușite cu iarbă moale
pe vârful degetelor
poticnindu-mă în palme.

Calc fără să vreau
pe portretele de alge moi,
verzi, tremurătoare
mângâiate de ape
curgătoare.

Tresar, e chipul meu
sub tălpi, șoptindu-mi sfios:
„eu sunt tu, m-ai uitat”?

Mă aplec, văd lacuri,
insule mici în formă de portret:
sunt eu printre alge
sub ape, la țărm,

poposind

mă strivesc,

mă aud.

8 decembrie 2014, orele 21, Timișoara