Inima la braț cu timpul


M-am trezit
cu inima în minte
întrebând-o:
inimă mă mai vrei
pictor de vise,
făuritor de imagini
cuvinte colorate,
aprinse?

M-am trezit
cu inima în minte
îngândurată, gingaș
întrebând-o:
inimă, mă vei părăsi
vreodată cu timpul
măsurat de somn
și trezire ?

Mai ai timp de așteptare
să mă-ntorc din zare
odată cu boarea
să mor ?

Inima la braț cu timpul
nu-mi răspundea
dar mă asculta
ușor pleca, tristă
spre drumul alb
de catifea
se îndepărta agale în zare
murmurând
viața.

Inima și trupul
împreună
cu răsăritul lunii
călătoresc noaptea
departe părăsind
timpul rece,
inima obosită
la marginea lumii
odihnind, întreabă:
stăpâna mea a venit?

2 octombrie 2014, orele 15, Timișoara